Cand suntem copii, singurul lucru la care ne putem gandi este viitorul. Aceasta inocenta ne permite sa ne distram cum putini adulti o mai pot face. In ziua in care ne facem griji in privinta viitorului, acela va fi momentul in care ne vom lasa copilaria in urma, scria Patrick Rothfuss.
Fortam aceasta tranzitie mult prea devreme?
Ne place sa ne gandim la copilarie ca la perioada in care ne suiam in copaci si faceam prajituri.
Cu toate acestea, realitatea pentru tineretul din ziua de azi este ceva complet diferit. Ne trimitem copii de la scoala la cursuri de vioara si antrenamente de gimnastica, dupa care vin acasa si trebuie sa isi termine temele. Vara este timpul pentru cursurile de pian, nu pentru zilele toride petrecute pe plaja.
Experientele actuale din taberele de vara se axeaza mai mult pe dezvoltarea capacitatilor matematice si pe pregatirea pentru facultate, nu pe jocurile distractive de prins steagul.
Sunt la fel de vinovata ca oricine altcineva pentru perpetuarea acestei gandiri. De fapt, intr-un moment de sinceritate completa, as putea fi chiar fortata sa admit ca sunt mult mai afurisita in aceasta privinta ca multi altii.
Rutina saptamanala a fiului meu include cursuri de muzica, antrenament de fotbal, terapie lingvistica, mersul la biserica si alte „activitati de dezvoltare”. Inca nici macar nu a ajuns la varsta de 3 ani jumate.
Sunt absolut sigura de faptul ca programele copiilor din ziua de azi sunt supraincarcate – dar aceste activitati nu trebuiau sa fie benefice pentru ei? Curs de arta? Karate? Tabara de calculatoare? Nu ar trebui sa faca toate aceste lucruri daca isi doresc sa tina pasul cu societatea noastra din ce in ce mai dezvoltata?
In mod surprinzator, raspunsul cercetatorilor la aceasta intrebare este un nu convins.
Nu este o realizare inovatoare; nici macar noua nu este. Inca din 1993, psihologul Adam Phillips a explicat ca „abilitatea de a fi plictisit poate conduce catre realizari de dezvoltare personala in cazul copiilor.”
A continuat prin a explica ca acest proces de orientare a plictiselii este o sansa de contemplare asupra vietii si de dezvoltare a personalitatii si a filozofiei personale. „Adultii aplica comenzi despotice atunci cand ii spun copilului ce ar trebui sa-l intereseze si nu ii acorda acestuia timp pentru a descoperi ceea ce il intereseaza cu adevarat. Plictiseala este o componenta a procesului de acordare a timpului pentru gandire,” scrie el.
Psihologii moderni sunt de acord
Lyn Fry, un psiholog educational pentru copii din Londra este, probabil, cea mai indreptatita sa explice acest aspect. Ea spune ca „rolul vostru ca parinti este sa va pregatiti copii sa isi aleaga locul in societate. A fi adult inseamna a te ocupa si a-ti rezerva timpul liber intr-o maniera ce va confera starea de fericire.
Daca parintii isi petrec tot timpul ocupand timpul liber al copiilor, copiii nu vor sti niciodata cum sa faca asta de unii singuri.”
Pentru a clarifica lucrurile, Fry nu sustine o lipsa totala de structura si activitate. In schimb, ea sugereaza ajutarea copilului pentru ca acesta sa-si poata gasi propria cale.
La inceputul verii, Fry sfatuieste parintii sa isi ajute copiii la crearea unei liste de activitati distractive pe care ei, de unii singuri, ar prefera sa le faca.
Ar putea dori sa faca prajituri, sa se joace printre stropitori, sa scrie si sa joace in propria sceneta sau sa mearga intr-o excursie in spatele casei. Ar putea chiar sa aiba un proiect mai complex in minte – sau poate nu. Este important ca acea lista sa reflecte numai interesele lor.
Apoi, daca se plictiseste, il puteti incuraja sa aleaga o activitate din lista pe care au creat-o de unii singuri. Astfel, explica Fry, copilul va simti ca detine puterea asupra propriului timp liber. Intr-o lume in care adultii se chinuie cu organizarea propriului timp, nu ar fi aceasta abilitate mult mai pretioasa decat orice curs de pian?
„Vara se va termina curand,” scria George R.R. Martin, „si copilaria la fel.” Odata cu inceperea verii, haideti sa acceptam ideea de a nu mai grabi aceste doua comori. Copiii nostri s-ar descurca mult mai bine de unii singuri.
